Collateral Beauty (2017)

Cronică de film – Collateral Beauty

Collateral Beauty am putea spune că este ca oricare altul dintre filmele cu care Will Smith ne-a obişnuit în ultima vreme. A devenit un simbol personajul său mereu tată, copilul său în prim plan şi drama mereu prezentă.
Însă ce a fost nou aici şi mi-a plăcut extrem de mult a fost ceea ce am aflat la final, anume ca Moartea, Timpul şi Dragostea chiar au venit pe Pământ sub forma a trei persoane, apărând în viata lui Howard – personajul lui Will – şi a prietenilor lui pentru a le oferi exact ce aveau nevoie.

Lui Whit (Edward Norton) Dragostea, interpretată de Keira Knightley – care surprinzător nu mi-a fost antipatică ca de obicei, nu complet cel puțin – uneori plângăcioasă, plină de idei, alteori sigură pe ea şi convingătoare, Keira pot spune că a reuşit să cuprindă imensitatea acestui rol şi să o redea în cele câteva scene ale ei, reuşind să-l facă pe Whit să îşi reamintească iubirea pe care o are pentru fiica lui şi să încerce să o recâştige.

Claire (Kate Winslet) este într-o luptă cu timpul, dedicându-şi cea mai mare parte a vieții ei companiei nu s-a oprit să se ocupe de viața ei şi să îşi întemeieze o familie, acum dorind un copil şi gândindu-se să apeleze la o banca de spermă pentru asta. Însă mereu tânărul Timp, interpretat de Jacob Latimore, îi arată că are timp şi pentru asta, lucrurile se întâmplă în viață cu un scop, au modul lor de a se aşeza într-un anume fel la momentul lor potrivit, deşi avem într-o anume măsură control asupra lucrurilor care ni se întâmplă nu putem controla totul, ci trebuie să îi dăm timpului timp, vorba aceea.

Simon (Michael Peña) se luptă cu o formă de cancer, după cum mărturiseşte la un moment dat l-a învins de două ori în trecut acum ieşind din remisie realizează că nu va reuşi să îl învingă şi a treia oară. El ascunde acest fapt prietenilor şi familiei sale până întâlneşte personajul interpretat de Helen Mirren care îi deschide ochii şi îl ajută să accepte realitatea şi faptul că trebuie să îşi înştiințeze familia si prietenii pentru a putea fi alături de el şi pentru a îşi lua la revedere.

Dragostea, Timpul şi Moartea au pe rând întâlnirea lor cu Howard, în care încearcă să îl facă pe acesta să treacă peste moartea fiicei sale, să accepte realitatea şi să găsească puterea să continue.

Iar printr-un joc actoricesc foarte bun o avem prezentă şi pe soția lui Howard, însă identitatea ei ne este dezvăluită de-abia în ultimele minute ale filmului, noi având impresia de-a lungul filmului că ea este doar o străină care conduce un grup de susținere pentru părinți ce şi-au pierdut copiii.

Per total filmul este menit să ne facă să înțelegem că există frumusețe in lume şi motive să luptăm chiar şi dupa pierderi inimaginabil de mari, chiar şi atunci când pare ca totul este împotriva noastră. Un film apărut în viața mea într-un moment cum nu se putea mai bun, mulțumesc Universului pentru Collateral Beauty.